Un brief nu e o descriere a ce vrei. E documentul care face ca ce primești să semene cu ce ai în cap.
Ce e, de fapt
Un brief răspunde la o singură întrebare: cum arată succesul, în cifre, până când. Restul e context care ajută pe cineva să ajungă acolo.
Dacă al tău începe cu „vrem ceva fresh și modern”, nu ai un brief. Ai o stare.
Ce trebuie să conțină
Obiectivul, în cifre. Nu „mai multă vizibilitate”, ci „1200 de bilete vândute până pe 14 martie” sau „150 de programări pe lună, sub 90 de lei fiecare”. Fără cifră, nimeni nu poate spune dacă a reușit.
Publicul, concret. Nu „18 până la 45 de ani, urban”, ci cine e omul, ce face înainte să cumpere, de ce ar amâna. Un rând de descriere reală bate cinci filtre demografice.
Bugetul. Da, se scrie. Un brief fără buget primește fie o propunere pe care nu ți-o permiți, fie una sub ce puteai avea. Ambele te costă timp.
Termenul, cu data reală. Inclusiv data la care ai nevoie de materiale, nu doar cea a evenimentului.
Ce e obligatoriu și ce e interzis. Logo, culori, mesaje impuse, lucruri pe care legal nu le poți spune, un competitor cu care nu apari în aceeași imagine.
Ce ai încercat deja. Ce a mers, ce nu. Scutește pe toată lumea de a redescoperi ce știi tu deja.
Cine decide. Un singur nume. Un brief cu trei decidenți produce trei runde de revizii care se contrazic.
Ce strică un brief
Prea multe obiective. Dacă vrei și notorietate, și vânzare, și recrutare dintr-o singură campanie, primești o campanie care nu face nimic bine.
Referințe fără explicație. „Îmi place asta” nu spune ce anume: tonul, culorile, ritmul montajului? Scrie ce anume îți place.
Bugetul ținut ascuns ca tactică de negociere. Nu e negociere, e o rundă pierdută.
Formatul scurt care funcționează
O pagină. Șapte rânduri: ce lansăm, până când, pentru cine, cu ce buget, cum arată succesul în cifre, ce e obligatoriu, cine decide.
Dacă nu încape într-o pagină, de obicei nu e un brief. Sunt trei.
Serviciul din spatele articoluluiBranding & Design
